Nu de puține ori am întâlnit locuințe prea mari pentru numărul de persoane sau dinamica familiei, proiecte care au fost abandonate chiar înainte de faza inițială a implementării din cauza costurilor care depășeau posibilitățile financiare reale, care au rămas nedefinitivate din același motiv neplăcut sau au fost finalizate cu mari eforturi și cu imposibilitatea respectării proiectului de design interior așa cum fusese gândit inițial.

 

Unii experți pun construirea unor astfel de case, uneori mult prea generoase, pe seama a diverși factori de natură psihologică.

Supradimensionarea spațiilor după o locuire prelungită într-un apartament de dimensiuni foarte reduse poate fi un motiv serios care să ducă peste ani la o astfel de decizie. Minuscula baie de 6 mp de la bloc, în care amplasarea unei mașini de spălat era o adevărată provocare, se transformă acum într-o încăpere spațioasă de 12 – 15 mp. Bucătăria îngustă, de doar 9 mp, care îndeplinea și rol de depozitare a alimentelor, veselei și instrumentelor de gătit, dar și de preparare a mâncării, pentru ca mai târziu să devină loc de luat masa complet neîncăpător pentru întreaga familie, acum se expandează într-un spațiu de 15 – 20 mp doar pentru gătit, la care se adaugă un dining generos pentru mesele mult dorite, în tihnă, cu toți cei dragi. Până aici totul pare justificat și face sens, doar că marea tristețe intervine atunci când spațiul, de cele mai multe ori neutilizat, este foarte costisitor de amenajat și întreținut.

Un alt sabotor subconștient poate fi și nevoia de a demonstra vecinilor sau altor prieteni care au ”reușit în viață” că a venit și momentul nostru. Acesta este un  “simptom” destul de des întâlnit după anul 1990.

 

Indiferent care sunt motivele pentru care ne construim case mai mari decât nevoile și posibilitățile noastre financiare, este trist să ajungem în situația în care să plătim un preț prea mare acum pentru experiențele trecutului care ne-au marcat atât de puternic.

Aici intervine rolul designerului și al arhitectului, care ar trebui să lucreze în echipă încă de la stadiul de concept al viitoarei noastre case, de a ne consilia în direcția luării celor mai bune decizii pentru fiecare dintre noi, decizii care să ne ușureze viața, nu să ne-o transforme într-un coșmar, decizii prin care să reușim împreună cu ei să ajungem să fim real fericiți în propriile noastre case. Nu doar să părem fericiți în ochii celorlalți…

Chiar dacă am fi pregătiți financiar să susținem construcția casei, să nu uităm că investiția “la roșu” este mai mică pe metru pătrat decât prețul pe care trebuie să-l plătim pentru finalizarea acesteia, materialele de finisaj, mobilarea și decorarea unei case putând înghiți bugete neașteptat de mari. De asemenea, ar trebui să fim conștienți și de faptul că o casă trebuie curățată continuu, întreținută și reparată periodic, dar și încălzită cu cheltuieli direct proporționale cu mărimea ei.

 

În sprijinul celor care se gândesc să își facă o casă după nevoile lor reale, venim cu o propunere de dimensionare.

O casă pentru o familie cu doi copii, pentru a satisface nevoile de spațiu și funcționale ale tuturor membrilor ei, ar putea fi compartimentată ca în propunerea următoare:

  • un hol de acces cu spații de depozitare a vestimentației de exterior (5-10 mp),
  • bucătărie pentru gătit și mic dejun (10-12 mp) cu un loc de luat masa țn apropierea ei (10-12 mp),
  • un living pentru momentele de familie (20-22 mp),
  • trei dormitoare, unul matrimonial și încă două pentru copii (suprafața medie aproximativ 15 mp),
  • o baie pentru zona de zi și două băi aferente dormitoarelor (suprafață cumulata aproximativ 20 mp),
  • diverse spații de depozitare (12 mp).

Chiar dacă mai adăugăm la aceste spații suprafața ocupată de casa scării și un spațiu multifuncțional gen hobby/ birou/ camera oaspeți, tot nu reușim sa însumăm mai mult de 200 mp.

Suprafețele minime recomandate pentru locuințe sunt reglementate în Legea locuinței 114/1996. Când te hotărăști să îți construiești o casă, ai posibilitatea și tu, ca beneficiar, să te informezi consultând legislația în vigoare, ca și punct de pornire.